Sibiul miscat de Hamletmachine

Spectacol-eveniment al Teatrului Odeon in cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu

A treia seara la Sibiu a fost a teatrului "Odeon". O sala plina ochi astepta cu nerab­dare evenimentul. Specta­tori cu experienta in ale tea­trului faceau pariuri mentale incercand sa ghiceasca valoarea spectacolului.
Dupa 16 ani de festival la Sibiu devenisera cu totii specialisti in a aprecia si ierarhiza valoarea unui spectacol. Dar de la "Odeon" se astepta mult. Intrebarea care se citea pe buzele tuturor era: "Va fi sau nu va fi?". Si a fost! Trebuie sa recunoastem ca de mult nu s-a mai vazut un spectacol al unui teatru romanesc atat de dens, atat de viu, o exprimare atat de plastica. Ceea ce s-a vazut, spectacolul in sine, depaseste limita spectacolului teatral de tip clasic. Spectatorii s-au aflat timp
de 2 ore in fata unui exercitiu de arta spectacolului tinzand spre perfectiune, in care actorii, costumele, muzica, decorul, efectele speciale formau un tot, o sfera magica, transparenta, si nu intamplator chiar si spectatorii erau inauntrul sferei.
"Hamletmachine", poate cel mai misterios text al lui Heiner Muller, pune in discutie eroul shakespearian, ceea ce simbolizeaza el si lumea sa in raport cu lumea noastra cea de toate zilele. Maiestria punerii in scena face ca, paradoxal, fara sa fie actualizat, Hamletul lui Muller sa fie actual. Construit intr-un mod esentialmente estetic, spectacolul de la teatrul "Odeon" te fura de la inceput ca un vartej, te imprastie si te aduna, te atrage si te respinge facandu-te sa participi chiar fara sa vrei la minunatul joc
de iluzii care se desfasoara pe scena in fata ochilor tai. Textul face loc unei suite de imagini plastice alaturi de o mare de sunete. Se intalnesc pe scena elemente de tragic abrupt combinate cu comicul grotesc al clovneriilor sau cu banalitatea racnitoare a unei fanfare. Elemente de dans inaltate intr-un recital memorabil de balet realizat de personajul Horatiu. Frumusetea somptuoasa a costumelor realizate de Doina Levintza, coregrafia rafinata a lui Razvan Mazilu, care face spectatorii sa simta ca miscarea este doar o alternativa la nemiscare, si decorul realizat de Andrei Both dau spectacolului o nota aparte.
Actorii si regizorul
"Last but not least", spectacolul este marcat de realizarile de exceptie ale actorilor, cu atat mai meritorii cu cat multi dintre ei nu au avut replici vocale. Insa expresivitatea lor, miscarile au facut sa functioneze acest mecanism de viata
, spectacolul insusi. Totusi, nu putem sa nu ii remarcam pe Marius Stanescu, un Hamlet-actor in oglinda, pe Oana Stefanescu ca Gertrude, pe Antoaneta Zaharia intruchipand o Ofelie mult mai complexa si mai dramatica decat cea clasica si, in mod exceptional creatia lui Ionel Mihailescu, un Polonius care este vizibil tot tim­pul si starneste un torent de sentimente contradictorii in randul spec­tatorilor. Nu putem incheia aceste randuri fara sa aducem un omagiu, o ovatie creatorului acestui spectacol, regizorul Dragos Galgotiu, acest artist care ne-a uimit, ne-a intristat, ne-a inveselit si ne-a facut sa plangem si care ne-a dat o masura a ceea ce inseamna arta spectacolului.
Jurnal de festival
De trei zile ploua la Sibiu si totusi strazile sunt pline de iubitori ai teatrului si simpli turisti. Sambata seara a trecut prin centrul orasului un convoi impresionant. Un elefant (macheta) in marime naturala ducand in spinare, intr-o cusca impodobita, o splendida printesa indiana, insotita de supusi si de paznici. Totul era atat de real incat parea ca face parte din spectacolul ,,Parade Elephantesque" - de Korbo, Franta.
Expozitii pe durata festivalului:
- Expozitia de scenografie, Tadeusz Kantor - Cercul Militar Sibiu
- Expozitia Influenta costumelor populare in designul
teatral
- Expozitia de caricaturi Stefan Popa Popas: Antroposatire, Cercul Cultural Habitus.